Masuratu' laptelui

Poveste reala (spusa prin imagini) care se repeta an de an pe muntii din tara noastra, dupa datini stravechi, foarte bine pastrate (inca).

Este toiul verii si batranii din satele romanesti de munte stiu ca a venit vremea masuratului.
In fapt, este vorba despre obiceiul numit popular "masuratul laptelui".
Taranii care si-au dat vacile la munte pt. a fi pascute toata vara de catre ciobanii care le-au strans din sate, iau calea muntelui.
La 83 de ani trecuti, cu batul in mana, un barbat adevarat urca spre locul unde se va infaptui datina si anul acesta. Si, pentru ca obiceiurile noastre stramosesti nu trebuie sa piara, este foarte important ca generatiile viitoare sa le cunoasca, sa le inteleaga si, mai presus de toate, sa le pretuiasca.

Calea-i lunga si serpuita dar impodobita cu peisaje atat de frumoase incat efortul urcatului lasa loc placerii privitului.

Spre bucuria oricarui iubitor de natura, la tot pasul, muntele romanesc ne arata ca, spre deosebire de multi alti munti europeni, isi poarta cu mandrie podoabele.
O "ramatura" de mistreti dovedeste clar ca noaptea trecuta pe aici a trecut o ciurda care si-a luat cina sub clar de luna.

Mergem ce mergem si, p-un picior de plai, in sfarsit, se arata locul catre care am purces.

Trecem pe langa un semn care dovedeste clar ca "normele europene" bantuie pana si prin aceste locuri indepartate ...

(ma intreb daca nu vor ajunge sa bantuie numai ele tara asta la un moment dat, inlocuind cu totul "normele" noastre, inclusiv acestea despre care povestim)

... si ajungem la stana.

Stana traditionala romaneasca, frumoasa si ingrijita, tinuta dupa obicei.
Poate ultima noastra legatura vie (exceptand limba mostenita) cu stramosii daci.
Caci, daca minte inteleapta a spus (aproximativ) "romanii au cucerit Europa cu oile lor in transhumanta", eu spun ca, in timp ce anumite popoare se "lauda" cu cea mai veche meserie a lor - prostitutia, noi ne laudam (pe buna dreptate) ca, cea mai veche meserie a noastra, este ciobania.

Asadar, la stana toate-s vechi si noua-s toate.
"Recuzita" este neschimbata de cand lumea iar produsul muncii probabil este acelasi cu cel obtinut in urma cu multa multa vreme.

Produse atat de gustoase si sanatoase care, desi au fost (si inca mai sunt) blamate prin anumite medii, incep, din fericire, sa fie redescoperite si apreciate de romani.
Nimic nu se poate compara cu o bucata proaspata de cas abia scos din crinta sau cu un bulz zdravan din care curge, prin crusta formata pe jarul din vatra, branza de burduf topita.

Vremea inca nu a sosit. Pana la masurat, adica pana la mulsul de seara (primul muls care se ia in considerare) mai este ceva timp de trecut.
Asadar, dupa un drum anevoios (pt. sedentarii prea legati de scaunul biroului din cladirea gri a metropolei) urmat de o masa copioasa ce poti face?
Pai poti pur si simplu sa te asterni pe iarna grasa si deasa de munte, sa-l inbratisezi efectiv, si sa tragi un pui de somn lasandu-te invelit de ramurile coniferelor si mangaiat de razele soarelui (o binecuvantare).
Asta, desigur, daca nu esti reperat cumva de ingerii pazitori ai turmelor si cirezilor care pasc vara pe munte, frumosii, vitejii si romanestii nostri caini de oi (ciobanesti).

Fiintele care indura ploaia, caldura, osteneala si care infrunta cu atata darzenie puternicele carnivore din Carpati (ursul si lupul) de mii de ani, alaturi de tovarasii ciobani caci da, pe munte, cainele si ciobanul sunt tovarasi. Si asta in ciuda unor legi care incearca sa limiteze numeric aceasta tovarasie, fara a avea vreo legatura cu realitatea (legile) si viata pastoral montana. 
Baracul mocanesc si surul carpatin, daca sunt autentici si nu altoiti cu sange rusesc (a se citi ciobanesc caucazian) se vor comporta aidoma acestui popor, pasnic.
Departe de cireada sau turma, dupa ce te-au reperat, nu vor ataca orbeste ci doar vor analiza miscarile pe care le faci pt. a incerca sa depisteze la timp daca le vei fi prieten sau dusman urmand a actiona ulterior in consecinta.

Din astfel de caini (adevarate bunuri nationale), prin selectie (sau "selectie" uneori) au rezultat ceea ce astazi numim (recunoscuti fiind la nivel international de forurile de specialitate) Ciobanescul Romanesc Mioritic si Ciobanescul Romanesc Carpatin.
Alaturi de confratii Ciobanescul Romanesc de Bucovina si Ciobanescul Romanesc Corb, cele 4 rase de caini ciobanesti romanesti, toti plecati din sanul muntelui, de la stana, si apoi modificati dupa alte criterii.
Despre ei insa vom discuta la timpul potrivit si detaliat caci avem ce.

Pana una alta, pana spre orele 15-16 cand vitele trebuie sa ajunga la stana, ne continuam somnul in imparatia muntelui.

VA URMA!